Un psalm al lui David

Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea şi nu Te ascunde de cererile mele! Ascultă-mă şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo şi mă frământ din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău.

Căci ei aruncă nenorocirea peste mine şi mă urmăresc cu mânie. Îmi tremură inima în mine şi mă cuprinde spaima morţii, mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.

Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!” Da, aş fugi departe de tot şi m-aş duce să locuiesc în pustie. Aş fugi în grabă la un adăpost de vântul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.

Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri; zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sunt în sânul ei; răutatea este în mijlocul ei şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.

Psalmii, capitolul 55

rubrica ingrijita de Dan Puscasu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *