Respect, Valeriu Borsan! (Marsul Sperantei)

“Caminante, no hay camino, Se hace camino al andar…” “Calatorule, nu exista drum, Drumul se face mergand…” Antonio Machado

A IX-a etapa a Marsului sperantei, tocmai s-a incheiat. Astazi, de la Comarnic la Ploiesti… Un ritm al deplasarii, ridicat, si totusi, aveai timp sa te gandesti si la ale tale, sa lasi amintirile sa se zbenguie in voie printre neuronii constientului… Alaturi, si el tacut, marsaluia Petru: aflu cu uimire ca este stra-stranepotul de 17 ani al lui Iuliu Maniu – asta, da, motivatie, imi spun… …Bun, dar fiii mei, unde sunt ei acum? De ce nu se afla aici, in mars, alaturi de mine, precum adolescentul din dreapta mea? Unde e acum Alex care are 25 de ani, si unde, Paul de 22? Cu cata forta si dezinvoltura a tineretii lor ar purta si ei pancarte si drapele care sa nu fluture pe cozi de topor!… Ce sa-mi raspund mie? Ce sa va spun si voua? Sunt ambii inghititi de mirajul acela occidental al opulentei mai mult afisate, si sunt tintuiti acolo de esecul unei familii de multa vreme, destramata… …Dupa Revolutia confiscata, iar mai apoi dupa mineriadele din 90, nu am mai putut rabda atata ticalosie neocomunista, iar astfel am plecat in pribegie: imputitii de nomenclaturisti ne-au impins sa facem asta, ei sunt raul de la radacina! …De aceea nu se afla in mars, baietii mei alaturi de mine!… Imi pare ca plangeam… Mergeam si plangeam…mergeam… Dar ce, si lacrimile deja?… Nu…nimic…de la vant…

Valeriu Borsan, joi 18 ianuarie

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *