Neprimavara

Ne bantuie neprimavara… ne-am anchilozat in orgolii si frici, in neincredere … gandim cu cornite de melc… Ne bantuie uitarile de pomi, de noi, de iubire… Umblam aiurea, roboti humanoizi in prelungirea tastelor, tastelor, tastelor…

Iertarile sunt doar ale Lui, iar intoarcerile sunt ziduri, usor de daramat alta data… Acum, sanctuarizam netrairea, pentru ca traim in ele, in ziduri… Ca o alta Ana, sub posibila greseala a unui alt Manole – Ana pe care dorisem sa o zidim… si Manole caruia i se taiau aripile…

Ne ucide neprimavara inceputa deja fara noi… Ucigand la intamplare si pomi ale caror flori nu mai au motiv sa apara… Ne duc dorul unii dintre ei, dar noi agonizam in frici si uitari, in uitari si in frici… pentru ca nu ne mai recunoastem in cei ce am fost cu adevarat…

Desi, un suras ne-ar vindeca… fara efecte perverse!

Sorin Alexandru Sontea

 

 

 

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *