Festival pentru prieteni

Aseară am asistat la o Gală cel puțin bizară pentru un festival de film care ne obișnuise în deschidere cu festivisme drăguțe – hai să amintim aici doar căluții luminoși ai trupei Compagnie des Quidams. Ok, am înțeles că asta e o ediție nostalgică, aflată sub semnul melancoliei, dar nu cumva e așa, o expresie-substitut, o scuză pentru a face economii?

marculescuCert este că partea funny a unui festival altădată pus la punct și  renumit pentru numărul mare de voluntari și oameni implicați, trece tot mai mult în fundal – în spatele marelui ecran, adică – iar publicul cinefil are parte de mai puțin spectacol, fiind asimilat masei plătitoare de bilete și cam atât. Scopul comercial fiind bifat (vezi titluri ca Mii de clujeni au înfruntat aseară ploaia…), festivalul ajunge aproape de auto-suficiență, permițându-și să ofere mai puțin ca altădată.

În fiecare an moare câte un mare actor sau regizor, dar la înmormântarea Doinei Cornea au fost prea puțini clujeni, care se declară atât de „implicați civic” stând cu fundul pe scaun, vorbind la microfon sau bătând de zor din tastatură. Vrând să arate că se pricepe la branding, primarul Boc a spus și el o ciudățenie, din care tot ce-am înțeles este că e pe-acolo și el (Clujul?), pe la picioarele festivalului:

Dacă TIFF-ul a început ca un brand al Clujului, cred că sunteți de acord cu mine că acum Clujul începe să devină un brand al Festivalului Internațional de Film Transilvania.

Adică se predă cu totul festivalului și – „cucerit” de TIFF – se face preș, cum s-a făcut și cu Untold? Filmul de deschidere „Foxtrot”, regizat de israelianul Samuel Maoz – un film lent, dur, ”ca un pumn în stomac” după cum îl caracteriza Mihai Chirilov – a început foarte târziu, cu mult (aproape două ore) după ora anunțată.

Adică dacă tot urma un film lent, așa au considerat organizatorii că trebuia introdus publicul în atmosferă, cu discursuri interminabile. Radu Jude a făcut la un moment dat un mediu-metraj cu ajutorul prietenilor, un film low-budget, intitulat chiar așa: Film pentru prieteni. Probabil că asta e direcția în care merge și TIFF.

Marius Iacob

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *