Doamna idealurilor noastre merge azi la cer…

Azi are loc la Cluj înmormântarea doamnei Doina Cornea − care a încetat din viață, la 88 de ani, în noaptea de 3/4 mai 2018. S-a remarcat în 1982 când, asistentă la Facultatea de Filologie din Cluj fiind, a trimis prima sa scrisoare la Radio Europa Liberă, semnând-o cu numele autentic. Un an mai târziu a fost destituită din învățământ. Profesa din 1959 la catedra de limba franceză a Universității Babeș-Bolyai.

Scrisoarea se adresa în primul rând intelectualilor, «celor care n-au încetat să gândească». Dincolo de curaj era de remarcat la dânsa autenticitatea în ce făcea şi faţă de ideile pe care le susţinea. Dar poate cel mai important lucru după 89 e următorul, susține Vasile Ernu: pe cît de sinceră şi autentică a fost în disidenţa ei înainte de 89 pe atît de lipsită de ură, răzbunare şi revanşă a fost după 89.

co1A fost exact opusul „luptătorilor anticomunişti” inventaţi după 89 cu carnet de partid şi lideri UTC înainte de 89. Păcat că vocea ei nu prea a mai fost auzită din cauza zgomotului imens produs de cei din urmă care au instrumentalizat şi canibalizat în interes propriu suferinţa celor de dinainte de 89. Ea nu a profitat ci a rămas acelasi om al unei idei la care a ţinut.

Doina Cornea a fost învinsă nu atât de regimul comunist, nu de Iliescu & urmaşii PCR, ci de profitorii „anticomunişti de meserie” de lîngă ea. În 1987 a fost încarcerată timp de o lună pentru că a împărțit manifeste împotriva conducerii României socialiste. În 1990, a făcut parte, tot timp de o lună, din Consiliul Frontului Salvării Naționale. A fost una din susținătoarele Punctului 8 din Proclamația de la Timișoara, care cerea excluderea din funcțiile publice pentru foștii comuniști și securiști.

S-a solidarizat cu „golanii“ din Piața Universității în primăvara anului 1990 și a susținut că primele alegeri nu au fost libere, întrucât Ion Iliescu nu a era capabil să asigure libertate electorală în 1990. A afirmat că rezultatul acestor alegeri a fost rodul activității Securității FSN-iste. A fost președintele Forului Democratic Antitotalitar din România. A militat pentru unificarea forțelor de dreapta într-opoziție solidă față de FSN.

A susținut public necesitatea scoaterii Partidului România Mare în afara legii pentru atitudini xenofobe, antisemite, antiminoritare. A considerat victoria lui Emil Constantinescu, în 1996, drept „o izbândă asupra forțelor răului“. A fost căsătorită cu avocatul Leontin Iuhas. A avut doi copii care nu i-au supraviețuit: Leontin Horațiu (născut la 14 decembrie 1956) și Adriana (născută la 19 noiembrie 1954, decedată la 9 noiembrie 2016).

Surse: recorder.ro, pressone.ro. Foto: Emanuel Parvu, mediafax.ro

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *