De la amintiri la Eternitate.

Dupa cum spune Joni Eareckson Tada in cartea ‘Raiul’: “Este ceva in noi care in mod sigur nu este nici TEMPORAR – care e de scurta durata – si nici TEMPORAL – care sa depinda de timp. De aceea ne agitam si ne impotrivim constrangerilor timpului. Ceasul, pentru noi, este un adversar. Fiecare moment minunat, special sau ceresc – fie ca ne adancim privirea in ochii si zambetul fiintei iubite, fie ca savuram extazul vreunei placeri glorioase – fiecare astfel de moment incercam sa-l prelungim cat mai mult, pentru a tine timpul in loc. Dar nu putem. Am vrea sa numim aceste momente ‘eterne’. Dar ele nu sunt. Timpul le smulge din stransoarea noastra. Aici intervine cu adevarat tensiunea.”

Asa cum scrie Sheldon Vanuken: “Timpul este mediul nostru natural. Traim in timp asa cum traim in aerul pe care-l respiram. Si iubim aerul… Cat de ciudat este ca nu putem iubi si timpul… Ne strica cele mai minunate momente… Am vrea sa stim, sa savuram, sa ne adancim in inima experientei, sa o posedam in intregime. Dar nu este niciodata timp pentru asta.”

C.S.Lewis spunea: “Timpul insusi este doar un alt nume pentru moarte.” Intreaga omenire simte asta, caci “El a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.” (Eclesiastul 3:11)

Intr-adevar, oamenii – in general – nu pot cuprinde lucrarea lui Dumnezeu, si nici ideea de eternitate, unde nu exista timp. Nu stiu ce sa faca cu ea. Singurul lor refugiu impotriva atacului timpului il reprezinta amintirile. Peter Kreeft spunea ca “Memoria e singurul obstacol impotriva valurilor de timp in aceasta lume.”

Dan Puscasu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *