Continuă războiul busurilor

Primărița capitalei Gabriela Firea scria nu demult pe pagina sa oficială de facebook că nu se pot compara autobuzele Bucureștiului cu cele din licitația anulată de la Cluj, pe motiv că nu au cu ce. Ei bine, ca într-o competiție de la distanță între „prezidențiabili”, de la Cluj vine știrea că în martie se vor livra primele 15 autobuze Mercedes din licitația contestată anul trecut.

Și că la sfârşitul lunii aprilie este în program livrarea primelor 11 autobuze din cele 30 autobuze electrice adjudecate – la altă licitație probabil, la Cluj transparența se livrează cu zgârcenie și trebuie să deduci din context. Autobuzele Mercedes au o lungime de 12 metri, 86 de locuri pe scaune şi 71 în picioare iar preţul unuia se ridică la 219.500 de euro, spre deosebire de cele turcești din București care costă (în medie!) 250.000 euro.

La licitaţia organizată anul trecut de CTP Cluj (cea mai mare din istoria post-decembristă a companiei) au participat, pe lângă Mercedes, și un producător de autobuze din Polonia – Solaris – ca şi unul din Turcia cu reprezentanță în România: BMC Truck & Bus. Ultimii doi participanți au făcut contestație la Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor (CNSC), primind câștig de cauză.

Licitația pentru cele 50 de autobuze a fost anulată și înlocuită cu alta (la care se licitau 60 de autobuze) care la rândul ei a fost amânată pentru a nu fi și ea anulată. Turcii (altă firmă decât Otokar Europe, cea care a câștigat licitația de 100 milioane € la București) și polonezii au invocat atunci faptul că Primăria Cluj ar fi schimbat caietul de sarcini în privința cerințelor pentru motorizare, lăsându-le ofertanților la dispoziție doar o zi pentru a-și modifica ofertele.

Se pare că ceea ce lipsește la Cluj nu sunt sumele pentru achiziția de autobuze noi (nici la București banii nu par a fi o problemă) ci șoferii care să conducă noile achiziții. CTP se plânge de deficit de personal, deși nu par să fie probleme nici legate de bugetul de salarii – problema este probabil la mediul de lucru și la departamentul personal din compania de transport local.

De asemenea, este nevoie de o nouă filozofie și linii noi de transport, deoarece principalele trasee ale autobuzelor din municipiu sunt gândite în perioada industrializării orașului, când necesitățile de transport presupuneau doar traversarea centrului în drum spre fabrici. Nu există trasee concentrice (cum nu avem nici centură) decât, parțial, linia 43 – care leagă cartierul Grigorescu de Zorilor, prin Mănăștur, profitând de infrastructura rutieră a celui din urmă cartier comunist al Clujului.

E drept că Primăria a comandat un studiu de trafic actualizat. O echipă de specialiști de la Universitatea Tehnică se ocupă de acest lucru, notează linia9.ro. Aceste studii se tot fac dinainte de 1989 și rămân în sertare, nelivrând decât vagi idei administrației locale, folosite doar în campania electorală (vezi monorailul) și rareori soluții concrete: nici vorbă de sincronizarea semafoarelor, pasaje sau alte soluții moderne dar costisitoare, indispensabile însă unui oraș contemporan..

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *