Clujul mai mult sau mai putin plicticos…

În epoca gri socialistă singurele știri interesante din ziare gen Făclia le aflai la minuscula rubrică „De-ale poliției” în care mai găseai o scurtă notă despre câte-un infractor dovedit, o bătaie într-un bar sau o sentință într-un proces. Am căutat informații cât de vagi despre Romulus Vereș, criminalul în serie care teroriza Clujul la începutul anilor ’70.

Nicio femeie nu mai avea curaj atunci să iasă seara din casă. Deși atacurile Omului cu ciocanul asupra a nu mai puțin opt femei îngroziseră orașul, el reușea să scape neprins de fiecare dată. Cu toate că presa nu scria nimic despre aceste atacuri (sau poate tocmai de aceea), imaginația clujenilor inflamase numărul cazurilor la câteva zeci, ba unii vorbeau chiar de sute de femei atacate.

Pentru regimul socialist, chitit să ducă România pe culmile progresului, această situație era un afront. Pentru regimul hibrid de acum (socialist cu măsuri de dreapta & populiste) ca și pentru regimurile anterioare ale tranziției – aceleași Mării cu alte pălării și papioane – se pare că știrile sunt de asemenea un afront. Presa a ajuns să dea doar comunicate de presă și tot felul de știri cu iz oficial, de-a dreptul plicticoase.

În acest context, singurele articole cât de cât „citibile” provin de la IML sau din presa așa-zisă de scandal. Gazeta de Cluj publică azi sub semnătura lui Sorin Grecu (care și-a lansat la începutul săptămânii volumul „Vânătorul de tornade”) câte ceva despre o întâmplare din weekendul trecut „Retro Party” la Karma: soţia pipătă în locurile intime, făcută KO, soţul lovit cu o sticlă în cap şi alt bărbat pocnit cu scrumiera! 

La Club Karma, un local situat în interiorul Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca, un golan i-a introdus unei doamne mâna sub fustă, prinzând-o de organul genital. La întrebarea soţului acesta a găsit răspunsul potrivit: împreună cu un prieten a făcut-o pe  KO pe femeie, i-a ars bărbatului ei cu o sticlă în cap iar  apoi amicului acestora, care a intervenit, o scrumieră în faţă.

Mi-a plăcut mai ales remarca filosofică a lui Ionuţ (amicul soțului), înainte de plecare: “Această întâmplare n-o pot cataloga decât drept una absurdă, fiindcă este rodul apariţiei după 1990 a unor personaje cum n-aş fi crezut că se pot naşte în România. Este de asemenea rezultatul modificării personalităţii indivizilor şi a ideii de obţinere a cunoaşterii: percepţia acesteia este falsificată, extremă şi, în consecinţă, nedobândită”…

Marius Oliviu Iacob

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *