Ce rost mai are capitala?

În ultima perioadă Bucureștiul nu mai pare a fi centrul capabil să seteze viitorul României, ci doar o aglomerație urbană din ce în ce mai urâtă de oamenii care o populează. Concomitent (și poate nu întâmplător), în ultimii ani, migrația internă din România a atins un nivel record. Conform Institutului Național de Statistică, doar în 2016 (iar tendința a continuat în 2017) aproape 400.000 de oameni și-au schimbat domiciliul dintr-o localitate a României în alta.

Ar fi interesant de aflat motivația lor, dacă acești migranți interni și-au dorit un upgrade (un câștig mai bun, îmbunătățirea condițiilor de viață) sau un downgrade (un trai mai liniștit sau mai ieftin, într-un oraș unde se câștigă mai puțin și prețurile sunt mai mici), pentru că această cifra reprezintă exact 10% din populația activă a României, deși nu cred că statistica oferă astfel de informații.

Cifra relevantă ar fi vârsta migranților interni, pentru a afla dacă sunt cei care vor un upgrade (asta dacă migranții sunt preponderent tineri) sau un downgrade (dacă majoritatea sunt oameni aproape de vârsta de pensionare). Sub titlul Cea mai mare migraţie internă din ultimii 25 de ani, sociologul Barbu Mateescu, mutat anul trecut în Cluj din București, nota în pressone că:

Doar 10 județe, din totalul de 41, sunt pe câștig. Celelalte 31 pierd locuitori.

„Pe plus se află: AradBihorBrașovCluj, Constanța, Giurgiu, Iași, Ilfov, Sibiu, Timiș. Printre zonele cu pierderi se află, oarecum surprinzător, și municipiul București. Vorbim deci de o jumătate de țară pe creștere economică și demografică, care concentrează industria și ramurile post-industriale și deține facultățile performante. Transilvania ia jumătate din această listă, cu 5 județe din 10 (cele îngroșate mai sus).

PNL și USR se concentrează aproape exclusiv asupra României aflate pe creștere. În ceea ce privește coaliția aflată la guvernare, aceasta măsoară calitatea cheltuirii de fonduri în teritoriu prin cuantumul lor, și nu prin efecte”, mai precizează sociologul (acum) clujean, care a întocmit și o hartă a județelor-magnet.

Această hartă a migrației interne (care vine să o completeze pe cea externă) mi se pare o transpunere în fapte a mesajului din cele două scrisori deschise – publicate acum 20 ani de Sabin Gherman în „Monitorul de Cluj”, M-am săturat de România și respectiv cel scris acum 2 ani de Andrei Postolache pe pagina de facebook Pentru Iași

Dragnea, Olguța, Ponta, Cherecheș, Nicolicea și toți alții ca voi: nu mai vreau jegul vostru! Țara pe care o vreau eu e alta. Un fel de scrisoare deschisă către Dragnea și toți ai săi, dar mai mult de atât. Despre țara în care vreau eu să fiu, care nu e țara lor. Despre o Românie care cere mai mult de la noi, dar ne dă în schimb o viață cu sens.

„Către Dragnea și ai tăi: resping viziunea voastră, un fel de postapocalipsă a jegului moral. Felul cum vedeți voi lumea mă face să mă gândesc la niște moșieri de prin 1700 toamna care au o bucată de pământ undeva care e a lor, unde Vodă nu prea se bagă peste ei atât timp cât curge ceva șpagă și în sus. Pe bucata asta de pământ faceți ce vreți, furați, beți, goniți cu calul pe mijlocul uliței, aruncați gunoiul pe jos și râgâiți tare cu râsete în timp ce mamele își ascund copiii de frică”, scrie Andrei Postolache.

Citiți textul său integral aici. Care este concluzia acestor declarații, urmate de migrații, că ne-am săturat de România? Dacă nu ținem cont de cele 4 milioane de români plecați din țară, nu – doar de București. Însă ceea ce acum ni se pare revoltător și oarecum caraghios, s-ar putea ca în 2020 să provoace doar zâmbete condescendente.

 Marius Oliviu Iacob

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *