Arta-ma sau strica-ma?

Imi plac artistii anonimi, imi place graffiti ca mod de exprimare, ma intreb insa daca le place si celor ale caror fatade sunt decorate, pe ascuns… celor care de-abia isi varuiesc exeriorul caselor si se trezesc a doua zi dimineata cu cate-o compozitie „plina de culoare”, optimista in felul ei, dar care nu se mai poate sterge…

Graffiti-ul a facut si bine, unora… Unul dintre „celebrii” street-artists din Marea Britanei, cunoscut doar dupa stil si semnatura, a salvat de la faliment un club, plasandu-i la intrare, pe fatada, una dintre „operele” sale… Tot orasul a trecut pe-acolo sa admire lucrarea, si… desigur, sa bea o bere…

Mai demult, in Bucuresti umba un metrou acoperit in intregime de graffiti… m-am intrebat – il lasau pe traseu din lipsa de trenuri, sau au facut-o special? Era, oricum, o pata de culoare printre garniturile anoste de metrou, mai nou infasurate in straifuri cu diverse reclame. Ceea ce ma duce spre ideea ca  – din cand in cand – un autobuz, sau un metrou, sau chiar un vagon de tren, ar putea fi „lasate prada” acestei arte stradale, pentru a mai inviora putin orasul…

Unele orase din Europa si-au chemat artistii, cunoscuti sau nu, sa lucreze in diferite zone special destinate a fi acoperite cu graffiti, zone vizate ma ales de turisti… Totul intr-un cadru legal. Pentru ca exista si artisti care au iesit din anonimat si isi vand cu mult succes lucrarile… Da, lucrari graffiti!

Sigur, e greu sa opresti acest fenomen, raspandit in toata lumea… Il poti insa stimula, il poti transforma din spontan – si dezvoltat  „pe furis” – intr-o forma artistica de exprimare legala… As prefera, sincer sa fiu, in unele locuri, lucrarile pline de imaginatie ale acestor „haiduci” ai picturii „post-rupestre”, in locul reclamelor la supozitoare, detergenti sau asigurari de viata…

Sorin Alexandru Sontea

One comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *