13 iunie… ramane al nostru?

Sau il legam si pe asta de gard… il uitam, asa cum uitam zilnic ’89… ’90… 2012… USL, etc.  Sau suntem condusi doar de adrenalina momentului… sau cei tineri, cu norocul lor de a nu fi simtit nimic din dramele din ’90, sunt oricum doar spectatori… Nu ar fi rau asta, doar ca, o sincronizare cu momentul, lamurita pentru ei, de noi cei care mai stim ceva… ar fi benefica…

Sincer, am destule intrebari sa-mi pun si mie, desi am fost acolo, e ca o poveste pe care uneori, seara, incerci sa o restructurezi, mereu… De ce asa? De ce gasca Iliesciana este inca in libertate? De ce nu au inchis, in acel moment minele, pentru o perioada, sa vada si „eroii” aia, murdari pe fata si la suflet, ca nu pot trai din iluzii?…

De ce cativa lideri de sindicat, desculti, capatasera atata importanta? De ce Secu, ce s-a retras de la Revolutie, s-a reactivat atunci?… Greu de… raspuns!

Un dosar, doua dosare, o mie de dosare… Tara asta s-a pierdut intre filele atator dosare… !

Sorin Alexandru Sontea

 

 

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *